Emotia WiFi

Ne auzim de multe ori copiii spunand ca au emotii, inaintea unui examen, la un eveniment important sau in fata unor schimbari in mediul lor social. Spun asta pentru ca au preluat o expresie de la noi pentru a descrie o stare neobisnuita. Intelegem ce descriu ei prin emotii sau presupunem automant ca noi, maturi atotstiutori si trecuti prin toate, stim exact ce se petrece in sufletul lor?

Involuntar, marginiti de filtrul propriei experiente, etichetam emotia lor si o comparam cu ce am simtit si noi candva, ca doar suntem toti oameni si nu inventeaza nimeni roata!

Oare nu gresim presupunand ca si noi am fost ca ei? O generatie care traieste digitalizat peste 80% din timp, pentru care SOCIALIZAREA insemna friend, unfriend, comment, share, like, si comunitati virtuale bazate pe eventuale pasiuni comune legate de un joc video, are oare aceeasi definitie pentru EMOTIE?

Provocarea ce mai mare este ca noi sa invatam emotia copiilor nostri, care se traduce cel mai adesea prin teama de nou, de esec, de excludere din grupuri si comunitati fragile care au la baza prea putine valori morale sau standard de educatie comune.

Sta in puterea noastra sa ii indrumam in a percepe emotia ca pe o normalitate, o necesitate a vietii, a o imbratisa, a-i intelege potentialul si a-i da valoare. EMOTIA SE NASTE LA INTERSECTIA ENERGIEI CREATIVE A OAMENILOR. EMOTIA STA LA BAZA RELATIILOR DINTRE NOI SI ESTE VIBRATIA SPIRITULUI UMAN CARE DA ESENTA FAPTELOR, CUVINTELOR SI LUCRURILOR.

Categorii